Cred ca am auzit asta de 1000 ori in 8 zile in Iordania. Cuvantul "ospitalitate" a capatat pentru mine o cu totul alta conotatie...
De multa vreme visam sa vad Petra, orasul roz, ctitorie a nabateenilor, cucerit ulterior de romani. Vechimea orasului este estimata la cca 2500 de ani. A fost supranumit „orasul pierdut” intre perioada romana si anul 1812, cand un elvetian deghizat in arab (Johann Ludwig Burckhardt) a reusit sa patrunda in oras, oferindu-l apoi lumii intregi.
Asa ca am inceput sa adunam banutii, am petrecut ore pe net in cautare de informatii, am planificat ce era de planificat... Am cooptat si o foarte buna prietena de-a noastra, le-am spus rudelor sa nu se certe pe imparteala in caz de repetare a recentului incident din Egipt la granita cu Sudanul... Am raspuns zambind ironiilor de genul: "lasa ca te ajutam noi cu bani daca te salta aia pe acolo", "fa-mi si mie procura pe masina s-o am daca nu te mai intorci", "dar pisica cui va ramane ?" (avem o birmaneza draguta), "exista atatea locuri frumoase, tocmai la uratii aia v-ati gasit sa plecati ?" etc.
Ne-am facut bagajele si intr-o dimineata de inceput de octombrie am plecat...
Am plecat din Romania cu inima deschisa, incercand sa uit de mass-media care prezinta doar aspectele negative ale Orientului Mijlociu. In fapt, senzatia de siguranta este deplina, iar oamenii sunt extraordinari. Este de necrezut cum ti se schimba perceptia dupa ce ajungi acolo, iti dai seama ca totusi lumea araba este discreditata cu buna-stiinta, nefiind nici o legatura intre ceea ce vedem noi la TV sau citim in ziare si realitatea locala.
Harta turistica a Iordaniei:
Petra
Atractia de top a Iordaniei, una din noile minuni ale lumii, ce se incadreaza fara discutie in categoria: "you must see before you die".
Orasul Wadi Musa, punctul de intrare in site-ul istoric Petra. Practic, unde se termina orasul incepe intrarea in Petra.
Petra...Petra este fantastica...
Drumul incepe intr-un mod obisnuit, cam 1 km mergi pe un drum „de tara”. Pe o parte merg oamenii, iar alaturi este o „banda” separata pe unde merg cei care inchiriaza cai, magarusi sau sarete.
The Obelisk Tomb , primul monument care apare de-a lungul drumului
Exista un panou care roaga turistii sa inchirieze cai sau magari pentru a ajuta „cea mai saraca comunitate a lumii” – beduinii. Inca mai sunt cateva familii de beduini care traiesc in grotele sapate in stanca, desi guvernul le-a construit prin 1970-1980 un sat, incercand sa-i scoata din Petra.
Urmeaza „the siq” – un canion lung de 1,2 km, cu pereti de stanca ce ajung la 80 m inaltime, ingustandu-se in unele zone pana la 3 m latime ! Culorile stancilor sunt ireale, nuante de rosu, roz, amestecandu-se cu alb, albastru, galben.
Politia turistica in Siq
Usor, usor ne apropiem de imaginea care iti taie rasuflarea si te face sa te simti ca o furnica: printre peretii verticali ai Siq-ului incepe sa se intrezareasca „The treasury” (Al Khazneh) – Comoara ! De la penumbra din Siq, “The treasury” scaldata in soarele diminetii este o priveliste fabuloasa, iar spatiul se deschide de o vastitate care din nou te lasa fara cuvinte.
Stam pret de cateva minute fara sa facem o miscare, reusind sa realizam ca ceea ce vedem este totusi real...
The Treasury la asfintit: culorile sunt cu totul altele !
Inauntru la The Treasury:
Gardian la The Treasury:
Pe acolo am venit (The Siq):
Drumul continua, marginit pe ambele parti de temple, grote sapate in stanca, constructiile fiind un amalgam de stil nabateean si roman, de o maretie si frumusete coplesitoare. Din nou, culorile acelor stanci sculptate te fac sa crezi ca visezi, ca asa ceva nu poate exista in realitate, dar ele sunt acolo, te asteapta sa le explorezi, sa le pipai, sa le simti cu sufletul...
Strada fatadelor:
The Palace Tomb:
The Corinthian Tomb:
The Urn Tomb:
In interior la Urn Tomb:
Teatrul: desi multi istorici au presupus ca a fost construit de romani, cercetarile au aratat ca de fapt este ridicat de nabateeni
Marele templu:
Strada coloanelor:
Urmeaza o parte dificila, dar oboseala iti zboara cand stii ce o sa vezi sus... este vorba de cca 900 trepte care trebuiesc urcate, printre hauri, pentru a ajunge la “the Monastery” sau “Al Deir”: a doua “celebritate” a Petrei, fiind totodata si cel mai mare monument din Petra ! Din nou, dupa urcusul ingust se deschide un platou imens, inconjurat de munti golasi. Cand vezi “Al Deir”, iarasi te simti coplesit de maretia acelor locuri.
Al-Deir, Manastirea:
Un beduin a oferit un spectacol gratuit de circ, catarandu-se in varful Manastirii:
In partea opusa lui “Al Deir” exista un platou care se termina brusc, fiind un “view point” : canioane, munti, iar in spatele lor desertul. Privelistea este greu de descris in cuvinte.
Ne despartem cu greu de privelistile de aici, urmand sa coboram. Dar coborarea va fi rapid inlocuita de alte cateva sute de trepte care trebuiesc urcate pentru a junge la “high place of sacrifice”, un platou in varf de munte unde nabateenii sacrificau animale pentru a aduce ofranda zeilor. Greutatea urcusului este din plin compensata de privelistile pe care le ai acolo sus...
Coborarea de la Manastire...
Ne-a amuzat teribil acest pusti care nu s-a lasat pana nu a "derapat" cu biata capra intr-un sant...
Ei, si se cam termina cu relaxarea...incepe urcusul spre "High place of sacrifice" !
Am intrat un pic la umbra...
The Soldier Tomb
The Lion Fountain:
High place of sacrifice. Obeliscuri nabateene.
Coboram de la "High place of sacrifice"
Lum
ea incepe sa paraseasca Petra, este deja asfintitul...O ultima privire asupra acestei minunatii cu care incepe totul...The Treasury !
Un comentariu:
Multumesc pentru aceasta frumoasa descriere! Intentionez sa merg si eu la Petra. Ai putea sa-mi dai te rog cateva amanunte in legatura cu calatoria: perioada in care ai fost (am inteles ca vara este insuportabil de cald), costurile, cat timp iti trebuie sa vizitezi Petra (o zi e de ajuns? eu as sta cel putin doua) si alte informatii care mi-ar fi utile. Multumesc!
emailul meu este: leo.boga@gmail.com
Trimiteți un comentariu