Iordania, o tara fascinanta (II)

In aceasta a doua parte voi vorbi tot despre Petra, acest loc intrand in sufletul meu pentru totdeauna !

Petra by night

“Petra by night”: este un tur de noapte organizat. Se pun peste 5000 de lumanari pe intreg Siq-ul si in fata “Comoarei”.
Atmosfera este fantastica, cerul instelat, luna care se iteste printre peretii Siq-ului, zgomotul pasilor pe nisip, lumina difuza imprastiata de lumanarile ingenios infipte in nisip, puse in pungute de hartie...
Este superb !
Dureaza cca 2 ore si jumatate, ne-au servit ceai, ne-au cantat cantece traditionale beduine si ne-au povestit o scurta istorie a Petrei si ritualul cafelei.
Cafeaua se bea din trei inghitituri, servita in cesti foarte mici: “one for the soul, one for the guest and one for the big knife”.

Un mic intructaj inainte de incepere, langa Visitors Centre.

































































Culori in Petra

Aici nu am ce sa descriu, va las sa le priviti...nu pot spune decat ca sunt ireale !
















































































































































































































Suleiman

Sper sa nu va plictisiti citind despre Suleiman. Voi scrie mult despre el, deoarece ne-a incantat sufletul.

Cine este Suleiman ? Ei bine, dupa cum s-a autoprezentat, "Suleiman le magnifique !"
Din punct de vedere uman, a fost sarea si piperul vacantei noastre.
Este un beduin, in varsta de 25 de ani, care isi face veacul in Petra, "agatand" turisti carora le ofera magarusi sau camile pentru a urca la Al-Deir (the Monastery).
Ne-a abordat imediat dupa ce am iesit din Siq, cu deja mult-auzitul: "were you're from ?" si "donkeys, do you want donkeys ?" completat cu "welcome,welcome !"
Asa s-a nascut o scurta, dar extraordinara prietenie, de doua zile...
Vorbeste engleza la perfectie; se descurca mai mult decat onorabil in franceza, italiana, spaniola. Stiu ca n-o sa credeti, dar Suleiman este analfabet, nu a fost o zi la scoala, nu stia sa scrie ! A crescut printre ruinele din Petra, inconjurat de turisti, si a "furat" de la fiecare ce a putut ! Dupa cum spunea: "I like people very much. I love to talk with people, no matter were they come from !".

In prima zi am luat magarusi de la el. Ne-am plimbat ce ne-am plimbat, am ajuns la Manastire, dupa care a venit prima invitatie la ceai, sub o stanca ! Ceaiul a fost servit in cesti de "cristal", ad-hoc incropite din sticle de plastic taiate !
Silueta cocotata sus pe stanca este el:

















Servirea ceaiului:

















Mai erau cu noi: un var al lui, un alt var insurat cu o australianca cu care avea o zgatie de baietel care nu statea locului o clipa, si inca un unchi care ne-a cantat la "rababa" - un fel de chitara.
Cateva instantanee dupa plimbarea cu magarusii:













































Dupa ce am baut ceaiul, am plecat impreuna spre iesirea din Petra. Pe drum ne-am oprit la un "magazin" de suveniruri, unde vanzatoare era...bunica lui Suleiman ! A urmat bineinteles un alt ceai...






























Alte cateva instantanee cu Suleiman:













































Ultimul popas inainte de "High place of sacrifice"
















Ne-am despartit cu greu de el, promitandu-ne reciproc ca a doua zi ne vom intalni din nou. "Don't worry, I will find you !" ne-a spus...si asa a fost ! A doua zi nici nu am apucat bine sa trecem de "The Treasury" cand am fost strigati "Hello, how are you today ?"

Ne-am petrecut aproape toata ziua impreuna...am mers spre „High place of sacrifice”, am baut ceai, am impartit frateste ultimele tigari...

Spre asfintit a venit invitatia de a merge la un picnic cu el in Little Petra...Little Petra este un sit istoric in acelasi stil cu Petra, situat la cca 20 km departare. Nu am apucat sa-l vizitam...
Ne-a spus: „meet me around 8 in my village, I will wait you in the street and we’ll go to barbecue, I’ll bring everything we need”. Am zis OK, in fond o viata are omul...

Satul lui se numeste Beda, se afla la cca 10 km de Wadi Musa (Petra) si nu este strabatut prea des (ca sa nu zic deloc) de turisti (o sa vedeti de ce spun asta). Beda inseamna: „satul beduinilor”.
Bun, a venit seara, ne-am urcat in masina si, cu toate ca indicatiile lui Suleiman s-au dovedit corecte, bineinteles ca tot a trebuit sa intrebam la ultimul post de politie din Wadi Musa cum ajungem in Beda. Ne-au spus, cu precizarea usor mirata ca: „there are no hotels in Beda !”. Stiti care a fost raspunsul lui Suleiman cand i-am povestit ? „Fuck the police !” Rasul care a urmat a incalzit atmosfera mai abitir decat focul facut pentru barbecue...

Am ajuns in sat, ne astepta in strada...s-a urcat in masina si am mers la un magazin sa cumparam cele necesare picnicului, pe principiul jumatate-jumatate.

Inchipuiti-va un magazin satesc ca la noi. Inauntru era doar vanzatorul. Fetele au ramas in masina, eu cu el am intrat in magazin. Ceea ce a urmat nu contine nici cea mai mica exagerare: in cateva minute magazinul s-a umplut de copii si adulti, iar masina a fost practic inconjurata de copii ! Nu stiu de unde si cum au aparut ! Se uitau la noi cu atata curiozitate, cu ochii mari, radeau, vorbeau, mai ramanea doar sa ne pipaie ! Suleiman radea in hohote, explicandu-le tuturor ce e cu noi pe acolo, simtindu-se extrem de mandru ca este in centrul atentiei ! Am cumparat ce aveam nevoie si cand am urcat in masina sa plecam am fost insotiti de un cor intreg de „bye ! bye ! bye !”, plus o gasca de copii alergand pe langa si in spatele masinii ! Si absolut nimeni nu ne-a cerut nimic, daca va ganditi ca interesul lor ar fi fost unul "comercial"...

Apoi am fost acasa la Suleiman, de unde a luat saltele si paturi, plus ceva vreascuri pentru foc. L-a luat si pe un var al lui, care din pacate nu stia engleza. A urmat un drum de 10 km pe sosea si inca vreo 3 km off-road, pana la un platou inconjurat de stanci de jur-imprejur. Nu as putea acum sa nimeresc locul...

A facut focul, a curatat legumele, pe care le-a pus impreuna cu puiul in staniol, asezat pe jar...dupa o ora am mancat cea mai buna tocana din viata mea !
Am stat la povesti, am vorbit vrute si nevrute...pana la 1 noaptea !

La un moment dat i-am spus: „ti-ai pierdut ziua cu noi, ai fi putut sa castigi niste bani plimband turisti cu magarusii”, raspunsul lui fiind: „relax man, I am a free man ! if I want I work, if I don’t want I don’t ! I enjoy spending my time with you people !”
Stai si te intrebi cum o fi mai bine: „sclavia” noastra de zi cu zi sau libertatea unuia ca Suleiman ?

Cateva „cugetari” favorite ale lui Suleiman:
- referindu-se la regina Rania a Iordaniei a spus: „she is fucking amazing !”
- „no worry, no hurry, no chicken to carry” – gasiti voi intelesul !
- fiind mare fan Bob Marley, a decretat: „no woman, no cry, no condom, you die !”

Ne-am despartit, lasandu-l acasa si noi intorcandu-ne la hotel in Wadi Musa.

A mai urmat o invitatie la ceai la el acasa. I-am spus ca dupa ce plecam din Wadi Rum vrem sa iesim pe Desert Highway spre Madaba. Ne-a zis sa ne intoarcem in Petra, sa mergem la el acasa la un ceai si ne spune el o scurtatura spre Desert Highway. Si asa am facut, ne-am vazut pentru ultima oara la el acasa, band un ceai delicios si luandu-ne cu mare greutate la revedere...
Good-bye Suleiman, poate ne vom mai intalni vreodata !

Sper sa va intalniti cu el daca veti merge la Petra. O sa-l recunoasteti usor, este cel mai vesel si exuberant beduin din Petra !

Remarcati in poze tinuta: s-a imbracat special in port traditional !