Voi pune aici diverse instantanee surprinse de-a lungul si de-a latul tarii, iar la final cateva informatii practice.
Cateva informatii practice:
Viza se obtine la sosirea pe aeroportul din Amman.
1 dinar iordanian = 1 euro = 1.4 dolari. Benzina costa 1 dolar. Atentie ! Benzinariile sunt rare, de regula la intrarile / iesirile din orase. Personal, pe cele 3 autostrazi descrise mai jos nu am vazut decat doua !
Am mers pe cont propriu, neplacandu-mi niciodata imaginea unui grup de 30-40 persoane. Am rezervat totul de aici, de la hoteluri pana la masina inchiriata si turul in desert. Hotelurile variaza de la stil “backpacker” si pana la 5 stele. Toate ofera micul dejun.
Preturile sunt ceva mai mici ca la noi. Alcoolul (pentru impatimiti) poate fi o problema, in sensul ca in afara de bere, altceva se gaseste mai greu. Multe restaurante ofera in menu doar sucuri si ceai.
Am avut o masina inchiriata si ne-a prins seara pe drum de multe ori. Opream in sate obscure sa intrebam directia, iar ei nu mai stiau cum sa ne ajute sa gasim drumul bun. Am intrebat intr-o seara la un post al armatei, iar tipii ne-au invitat la cafea ! 99% din iordanieni vorbesc engleza. Soselele sunt foarte bune.
Legat de masina, este aproape obligatoriu sa inchiriati una. Exista autobuze, dar este destul de greu sa va carati cu bagajele prin ele. O alternativa viabila o reprezinta taxiurile, relativ ieftine. Mai puteti lua excursii de la hoteluri (toate ofera), dar totusi masina proprie iti confera un grad maxim de autonomie.
Nu exista decat o singura linie de tren, intre Amman si Damasc.
Exista trei sosele principale de la nord la sud. Sunt numite pe hartile lor „highway”, dar nu exista delimitare intre sensuri si foarte des sunt locuri de intoarcere pe celalalt sens. Distanta maxima care trebuie parcursa pe un traseu turistic clasic (de exemplu Amman-Aqaba) este de 350 km. Aceste sosele sunt:
- the Dead Sea highway: excelenta, rapida, o lunga portiune fiind de-a lungul Marii Moarte. Atentie, sunt destul de dese radarele !
- the Desert Highway: cum ii spune si numele, autostrada prin desertul Wadi Araba. Excelenta, rapida, relativ putin circulata. Atentie la semnele care avertizeaza posibilitatea de a te intalni cu camile care o traverseaza.
- si cea mai minunata prin peisaje, the Kings Highway, fosta portiune a drumului matasii ! De-a lungul ei veti trece pe langa Wadi Mujib, considerat „marele canion” al Orientului Mijociu. Pe aici drumul dureaza mai mult, taind muntii golasi in serpentine ametitoare, iar privelistile sunt fantastice ! Mare atentie la condus, in putine portiuni sunt parapeti de protectie !
Se conduce linistit pe autostrazi, fara obisnuitele sicane pe care le stiti de aici. In orase este un usor haos, in sensul ca nu prea semnalizeaza intentia de schimbare a directiei sau de oprire; sensul giratoriu este oarecum la „mica intelegere”, trecerile de pietoni sunt aproape inexistente; daca vedeti un pieton ca incearca sa traverseze lasati-l, are prioritate ! Oricum, in cateva ore te obisnuiesti si condusul in Iordania devine de o reala placere .
In ultima zi, asa de plecare, am luat o amenda pentru viteza, 30 de dinari. Chiar daca ma amenda, politistul mi-a urat „welcome to Jordan”, fara a fi ironic. Mi-a spus: „slow down, sir, speeding is a problem in Jordan”, eu raspunzandu-i in gand: „vino in Romania sa vezi cum e...” Amenda am luat-o pe Dead Sea highway. Atentie ! Nu incercati sa mituiti politia sau sa negociati, sunt extrem de corecti. Informatia o am din discutiile cu Barack si Suleiman, noroc ca i-am cunoscut inainte...
Senzatia de siguranta este deplina, asigurata de politistii de pe strazi si de check-point-urile dese de pe autostrazi. Practic, nu poti ajunge nicaieri in Iordania (ma refer la orasele importante si punctele turistice) fara a fi opriti de filtrele de armata. Sunt foarte politicosi, zambesc in permanenta, iti cer pasaportul, te intreaba unde mergi si de unde esti si apoi urmeaza deja mult-auzitul, spus sincer, „Welcome to Jordan !”.
Nu m-am simtit in nici un moment in nesiguranta.Oamenii sunt extrem de amabili si saritori.
Mancarea si dulciurile sunt delicioase, bucataria araba fiind recunoscuta pentru bunatatea ei. Am intrat numai in restaurante frecventate de localnici, unde atmosfera este fantastica. Nimeni nu s-a uitat urat la noi, iar patronul venea la masa noastra sa se asigure ca totul e OK, plus ceaiul si desertul oferite in multe locuri din partea casei. O masa pentru doua persoane variaza intre 15-30 dinari.
La Petra si Jerash sunt restaurante cu autoservire, unde de 10 dinari mananci ce vrei si cat poti.
Pentru a vizita pe indelete Petra recomand doua zile. O zi este prea putin, locul este imens si riscati sa alergati pentru a acoperi tot ceea ce trebuie vazut. Luati-va apa multa (se gaseste si in sit, dar este mai scumpa). Recomand cu caldura sa beti ceai beduin (noi am descoperit din pacate de-abia a doua zi in Petra chestia cu ceaiul, datorita lui Suleiman): chiar daca este fierbinte si extrem de dulce, veti vedea ca veti mai avea nevoie de foarte putina apa ! Beduinii nu beau deloc apa, numai ceai ! Ca sa nu mai zic ca este delicios !
La inceputul lui octombrie (cand am fost noi) media temperaturii a fost de 30 grade. Caldura este foarte usor suportabila, fiind uscata.
Este o tara foarte sigura pentru turism, iar oamenii sunt deosebiti.
Veneau la Petra (si nu numai) autocare intregi cu francezi, englezi, italieni, spanioli, germani, japonezi si indieni !
Daca aveti ocazia, mergeti in Iordania. Nu o sa regretati !
