dream-discover-explore

Iordania, o tara fascinanta (VI)

2008-11-19T22:20:00.019+02:00

Cu speranta ca nu v-ati plictisit pana acum, am ajuns la ultima parte a periplului nostru prin Iordania.

Voi pune aici diverse instantanee surprinse de-a lungul si de-a latul tarii, iar la final cateva informatii practice.

Cateva informatii practice:

Viza se obtine la sosirea pe aeroportul din Amman.

1 dinar iordanian = 1 euro = 1.4 dolari. Benzina costa 1 dolar. Atentie ! Benzinariile sunt rare, de regula la intrarile / iesirile din orase. Personal, pe cele 3 autostrazi descrise mai jos nu am vazut decat doua !

Am mers pe cont propriu, neplacandu-mi niciodata imaginea unui grup de 30-40 persoane. Am rezervat totul de aici, de la hoteluri pana la masina inchiriata si turul in desert. Hotelurile variaza de la stil “backpacker” si pana la 5 stele. Toate ofera micul dejun.

Preturile sunt ceva mai mici ca la noi. Alcoolul (pentru impatimiti) poate fi o problema, in sensul ca in afara de bere, altceva se gaseste mai greu. Multe restaurante ofera in menu doar sucuri si ceai.

Am avut o masina inchiriata si ne-a prins seara pe drum de multe ori. Opream in sate obscure sa intrebam directia, iar ei nu mai stiau cum sa ne ajute sa gasim drumul bun. Am intrebat intr-o seara la un post al armatei, iar tipii ne-au invitat la cafea ! 99% din iordanieni vorbesc engleza. Soselele sunt foarte bune.

Legat de masina, este aproape obligatoriu sa inchiriati una. Exista autobuze, dar este destul de greu sa va carati cu bagajele prin ele. O alternativa viabila o reprezinta taxiurile, relativ ieftine. Mai puteti lua excursii de la hoteluri (toate ofera), dar totusi masina proprie iti confera un grad maxim de autonomie.

Nu exista decat o singura linie de tren, intre Amman si Damasc.

Exista trei sosele principale de la nord la sud. Sunt numite pe hartile lor „highway”, dar nu exista delimitare intre sensuri si foarte des sunt locuri de intoarcere pe celalalt sens. Distanta maxima care trebuie parcursa pe un traseu turistic clasic (de exemplu Amman-Aqaba) este de 350 km. Aceste sosele sunt:

- the Dead Sea highway: excelenta, rapida, o lunga portiune fiind de-a lungul Marii Moarte. Atentie, sunt destul de dese radarele !
- the Desert Highway: cum ii spune si numele, autostrada prin desertul Wadi Araba. Excelenta, rapida, relativ putin circulata. Atentie la semnele care avertizeaza posibilitatea de a te intalni cu camile care o traverseaza.
- si cea mai minunata prin peisaje, the Kings Highway, fosta portiune a drumului matasii ! De-a lungul ei veti trece pe langa Wadi Mujib, considerat „marele canion” al Orientului Mijociu. Pe aici drumul dureaza mai mult, taind muntii golasi in serpentine ametitoare, iar privelistile sunt fantastice ! Mare atentie la condus, in putine portiuni sunt parapeti de protectie !

Se conduce linistit pe autostrazi, fara obisnuitele sicane pe care le stiti de aici. In orase este un usor haos, in sensul ca nu prea semnalizeaza intentia de schimbare a directiei sau de oprire; sensul giratoriu este oarecum la „mica intelegere”, trecerile de pietoni sunt aproape inexistente; daca vedeti un pieton ca incearca sa traverseze lasati-l, are prioritate ! Oricum, in cateva ore te obisnuiesti si condusul in Iordania devine de o reala placere .

In ultima zi, asa de plecare, am luat o amenda pentru viteza, 30 de dinari. Chiar daca ma amenda, politistul mi-a urat „welcome to Jordan”, fara a fi ironic. Mi-a spus: „slow down, sir, speeding is a problem in Jordan”, eu raspunzandu-i in gand: „vino in Romania sa vezi cum e...” Amenda am luat-o pe Dead Sea highway. Atentie ! Nu incercati sa mituiti politia sau sa negociati, sunt extrem de corecti. Informatia o am din discutiile cu Barack si Suleiman, noroc ca i-am cunoscut inainte...

Senzatia de siguranta este deplina, asigurata de politistii de pe strazi si de check-point-urile dese de pe autostrazi. Practic, nu poti ajunge nicaieri in Iordania (ma refer la orasele importante si punctele turistice) fara a fi opriti de filtrele de armata. Sunt foarte politicosi, zambesc in permanenta, iti cer pasaportul, te intreaba unde mergi si de unde esti si apoi urmeaza deja mult-auzitul, spus sincer, „Welcome to Jordan !”.

Nu m-am simtit in nici un moment in nesiguranta.Oamenii sunt extrem de amabili si saritori.

Mancarea si dulciurile sunt delicioase, bucataria araba fiind recunoscuta pentru bunatatea ei. Am intrat numai in restaurante frecventate de localnici, unde atmosfera este fantastica. Nimeni nu s-a uitat urat la noi, iar patronul venea la masa noastra sa se asigure ca totul e OK, plus ceaiul si desertul oferite in multe locuri din partea casei. O masa pentru doua persoane variaza intre 15-30 dinari.
La Petra si Jerash sunt restaurante cu autoservire, unde de 10 dinari mananci ce vrei si cat poti.

Pentru a vizita pe indelete Petra recomand doua zile. O zi este prea putin, locul este imens si riscati sa alergati pentru a acoperi tot ceea ce trebuie vazut. Luati-va apa multa (se gaseste si in sit, dar este mai scumpa). Recomand cu caldura sa beti ceai beduin (noi am descoperit din pacate de-abia a doua zi in Petra chestia cu ceaiul, datorita lui Suleiman): chiar daca este fierbinte si extrem de dulce, veti vedea ca veti mai avea nevoie de foarte putina apa ! Beduinii nu beau deloc apa, numai ceai ! Ca sa nu mai zic ca este delicios !

La inceputul lui octombrie (cand am fost noi) media temperaturii a fost de 30 grade. Caldura este foarte usor suportabila, fiind uscata.

Este o tara foarte sigura pentru turism, iar oamenii sunt deosebiti.
Veneau la Petra (si nu numai) autocare intregi cu francezi, englezi, italieni, spanioli, germani, japonezi si indieni !

Daca aveti ocazia, mergeti in Iordania. Nu o sa regretati !

Iordania, o tara fascinanta (V)

2008-11-19T20:20:00.020+02:00

Muntele Nebo

Situat la 10 km nord-vest de Madaba, este incarcat de puternice semnificatii biblice.
Este muntele unde Moise a urcat si i s-au aratat pamanturile fagaduintei:

„Then Moses climbed Mount Nebo from the plains of Moab to the top of Pisgah, across from Jericho. There the Lord showed him the whole land.... Then the Lord said to him, "This is the land I promised on oath to Abraham, Isaac and Jacob when I said, 'I will give it to your descendents.' I have let you see it with your eyes, but you will not cross over into it."

And Moses the servant of the Lord died there in Moab, as the Lord had said. He buried him in Moab, in the valley opposite Beth Peor, but to this day on one knows where his grave is.”

In 2000 Papa Ioan Paul al doilea a facut o vizita la Muntele Nebo, in cadrul unui pelerinaj la locurile sfinte ale crestinismului.

Privelistile de sus de pe munte sunt fabuloase. Se spune ca daca este foarte senin, se poate vedea Ierusalimul.

Baptism Site (Bethany-beyond-the-Jordan)

Este cea mai importanta descoperire recenta in domeniul arheologiei biblice. Sapaturile au inceput in 1996, dar deja au fost descoperite peste 20 de biserici, pesteri si vase de botez datand din perioada romana pana la perioada bizantina.

Este locul unde Ioan Botezatorul l-a botezat pe Isus.

Locul este imens. Dupa intrare si plata biletului suntem dusi cu un fel de microbuze foarte haioase pret de kilometri buni pana la locul propriu-zis al botezului, pe malul Iordanului. Pe drum exista post militar de control, dar nu au oprit microbuzul, doar au vorbit ceva cu soferul din mers.

Pozele cu mozaicuri si vitralii sunt facute in biserica din imagini, cu hramul lui Sf. Ioan Botezatorul, construita recent.

Observati in una din poze steagul israelian de cealalta parte a raului Iordan.

Kerak

Cam la jumatatea distantei intre Madaba si Petra, de-a lungul spectaculoasei Kings Highway veti intalni castelul Kerak.

A fost construit de cruciati in 1142, fiind considerat al doilea ca marime din lume dupa Krak des Chevaliers din Siria.

A rezistat la doua tentative de cucerire ale lui Saladin (1183 si 1184), cazand in cele din urma in mainile acestuia in 1189.

Este spectaculos prin amplasare si dimensiuni. Te intrebi cum puteau oamenii aia sa ridice asa ceva si mai ales sa-l cucereasca, data fiind asezarea lui pe un deal inconjurat de vai adanci.

Restaurant vis-a-vis de castel. Aici am fost asaltati de un grup de 25-30 de copii de 9-1o ani, care ieseau de la scoala: "hello ! what's your name ? were you're from ?", intrebari repetate de zeci de ori. Cateva fetite ne-au oferit crengute !

Ajloun

Castelul Ajloun (Qala’at al Rabadh) a fost construit in secolul 12 de Izzeddin Usama Munqith (nepotul lui Saladin) ca raspuns la agresiunile cruciate.
Este situat la 25 km vest de Jerash. Amplasarea sa este deosebita, pe varful unui deal, oferind privelisti spectaculoase.

Remember Barack ?

Hammamat Ma’in (Ma'in Hot Springs)

Pe drumul dinspre Madaba spre Dead Sea veti da de indicatoare care anunta apropierea de izvoarele termale Ma’in, frecventate in vechime de regele Herod. Cercetatorii spun ca aici ar fi dansat Salome, si tot aici a fost taiat capul lui Ioan Botezatorul.

Desi toate forumurile de turism le recomanda cu deosebita caldura – sunt cascade de apa calda care izvorasc din munte, pentru noi a fost „teapa” vacantei. De ce ? O sa vedeti.
Poate am ajuns noi intr-o zi gresita (era vineri), poate la o ora nepotrivita (4 dupa-amiaza), sau poate am avut doar ghinion…in sfarsit, am ajuns, intrarea este 10 dinari / persoana, ne-au controlat inclusiv in portbagaj, si-au notat datele din pasapoarte.
Eram singurii turisti de acolo !
Si acum inchipuiti-va un bazin in care curgea cascada, plin de arabi in sorturi, unii chiar si cu maiou pe ei, si o singura femeie imbracata complet, evident localnica ! Cred ca fetele ar fi fost senzatia zilei (daca nu a anului !) daca s-ar fi dezbracat in costumele de baie sa intre in apa ! Am renuntat si eu...Sunt convins ca nimeni nu ar fi zis nimic, dar am decis sa ne abtinem.
A compensat insa din plin privelistea, aceste izvoare fiind inconjurate de munti abrupti, golasi. In schimb vegetatia locala era luxurianta...

Iordania, o tara fascinanta (IV)

2008-11-19T15:32:00.014+02:00

Madaba, orasul mozaicurilor

Madaba este un oras la 30 km de Amman. L-am ales drept „cartier general”, fiind un punct ideal de atingere a punctelor de interes turistic, fara a „beneficia” de aglomeratia din Amman. Am stat 3 zile la sosire si o seara inainte de plecare.
Din Madaba am facut excursii spre Mount Nebo, Baptism Site, Dead Sea, Ma’in Hot Springs, Jerash si Ajloun.

Piesa de rezistenta in Madaba este biserica Sf. George. Biserica a fost ridicata in anul 1896 pe ruinele unei biserici din epoca bizantina, aceasta datand undeva intre sfarsitul sec. VI – inceputul sec. VII.
Sf. George este faimoasa datorita unei harti facute din peste 2 milioane de piese de mozaic. Este considerata a fi una din cele mai bune reprezentari topografice ale taramurilor biblice, fiind reprezentata intreaga regiune dintre Egipt si Liban, incluzand Sinaiul, Israelul, Palestina si Transiordania.

Desi la origine acoperea o suprafata de 94 m2 , in prezent s-au pastrat doar 25 m2.

In Madaba am simtit prima oara farmecul vietii de noapte arabe. Peste zi magazinele erau deschise, dar nu era aglomerat pe strazi, turistii fiind in numar ceva mai mare decat localnicii ! Am iesit insa seara pe la 9 sa mancam ceva, si atmosfera se transformase radical, strazile, terasele, magazinele, frizeriile etc. fiind pline de oameni iesiti sa manance, sa cumpere, sa se plimbe pur si simplu pe strazi, toata aceasta forfota nebuna continuand pana spre miezul noptii ! Pot spune ca a fost chiar un mic soc (in sensul bun) pentru noi cand ne-am trezit in mijlocul unei mase de oameni aparent haotice ! Dar toti erau veseli, radeau, se simteau bine...in seara aia si in celelalte am raspuns de mii de ori la intrebarea „were are you from ?”, urmat bineinteles de „welcome” !

Centrele de suveniruri aflate chiar in preajma bisericii ofera mozaicuri minunate, reprezentand diverse scene sau peisaje. Se gasesc de asemenea o multime de alte suveniruri deosebit de frumoase.
Putin mai jos se afla o strada cu ateliere de manufacturat covoare. Am vazut prima data live un covoras din matase, original, care isi schimba culorile in functie de unghiul din care il priveai. Era importat din Iran iar pretul destul de prohibitiv, din pacate.

Dacie 1310 in Madaba

Jerash

Orasul Jerash (Gerasa in antichitate) este situat in nordul Iordaniei, la 48 km de Amman.
A fost cucerit de romani in anul 63 dupa Christos, devenind ulterior unul din cele zece orase ale Decapolis-ului.
In zilele noastre este considerat cel mai bine pastrat oras roman, dupa Pompei.
Intr-adevar, toate constructiile sunt impresionante si poti realiza maretia la care ajunsese Imperiul Roman.

In Jerash l-am cunoscut pe Barack, un ghid local. Meseria lui de baza este medic, dar nu avea unde sa profeseze, asa ca mai scotea un ban facand pe ghidul. Ne-a abordat oferindu-si serviciile, am acceptat, ne-a prezentat locurile. Nu a cerut un pret anume, i-am dat cat am considerat noi.
Ne-a invitat la el acasa sa-i cunoastem familia, de care era foarte mandru ! Avea si de ce: sunt 8 frati si surori, din care doar o mica parte erau acasa. El este cel din stanga imaginii; langa el este unul din frati, profesor de engleza; tatal lor a fost profesor de araba. Ne-au servit ceai si cafea si am stat la povesti.
In casa lor am vazut pe un perete vreo 3 poze cu regii lor, fostul (Hussein) si actualul (Abdullah). Bun, strazile sunt pline de portrete cu familia regala, dar si in case ? Ne-au raspuns ca isi iubesc regele foarte mult, ca este cel mai bun rege (dupa Hussein) pe care l-a avut Iordania vreodata ! Are obiceiul sa se deghizeze in tot felul de personaje, de la turist pana la beduin, intrand in locatii publice, spitale, institutii, vrand sa vada cum este tratat omul de rand ! Dupa mine este ceva minunat sa ai motive de a-ti atarna pe pereti poze cu liderul tarii...
Dupa ce am stat la taclale, s-a oferit sa ne insoteasca si la Ajloun, sa ne prezinte castelul. L-am luat bucurosi cu noi !

Aqaba

Oras-port la marea Rosie. Un oras frumos, plin de palmieri. Se poate face snorkelling, scuba-diving.
Plaja publica este foarte curata. Apa in schimb este plina de pietre, dar foarte curata. Noi am intrat cu papucii, este cam dificil fara.
Marile hoteluri au plaja proprie, dar cam scumpa.
Noi am stat doar o zi, asa ca am mers la plaja publica. Fetele au beneficiat din plin de poze facute cu telefonul de localnici. Dar nu sunt obraznici, nu se apropie, nu comenteaza. Doar se holbeaza si fac poze. Este chiar amuzant, la un moment dat chiar iti pare rau pentru ei. O sa vedeti cum fac baie in mare femeile iordaniene.
Seara in Aqaba este acelasi furnicar de oameni, aceeasi atmosfera fantastica. Toate magazinele sunt deschise pana noaptea tarziu. La un magazin de bijuterii patronul avea viitoarea sotie din Constanta !
Aici (ca de altfel peste tot) am intrat intr-un restaurant frecventat de localnici. Atmosfera este minunata, restaurantul era plin de familii arabe vesele si zgomotoase.
Patronul a venit la masa noastra de cateva ori, oferindu-ne ceaiul si desertul din partea casei. La sfarsit a venit cu nota de plata detaliata, incercand sa ne explice ce scrie acolo, desi era scris in araba ! Nu contenesc sa ma mir de onestitatea acestor oameni...
Intr-un magazin de mirodenii ne-am pozat cu patronul, care nu-si mai incapea in piele de mandrie. Sotia a cumparat ceva mirodenii de la el. Avea un caiet cu traducerea numelor mirodeniilor in toate limbile, inclusiv romana !
In acea seara in Aqaba am baut cate 5 ceaiuri de caciula, fara cele de la restaurant, oferite de patronii diverselor magazine in care intram. Atentie, fara sa cumparam neaparat ceva !

Dead Sea

Marea Moarta, cel mai jos punct al planetei: - 400 m sub nivelul marii.
Apa este atat de sarata, incat este imposibil sa te scufunzi, te tine fara sa misti un deget. Atentie sa nu va sara picaturi in ochi, eu am patit-o si nu e deloc placut, si bineinteles aveti grija sa nu „gustati” apa.
Apa este foarte calda (iti da senzatia de supa) si foarte curata.
Plaja se numeste Amman Beach, sunt indicatoare pe sosea. Exista si doua piscine, terasa. Se plateste 10 dinari/persoana.
Aici nu au mai fost poze cu telefonul, fiind foarte multi turisti.
Pe plaja sunt dusuri, absolut necesare dupa ce iesi din apa. Daca lasi sarea sa se usuce pe tine, probabil ca va fi extrem de neplacut.
Malul celalalt este cel israelian. Exista panou care avertizeaza ca nu ai voie sa inoti mai mult de 200 m in larg.

Iordania, o tara fascinanta (III)

2008-11-18T19:36:00.041+02:00

Wadi Rum - fascinatia desertului

Desertul Wadi Rum se afla in sud-vestul Iordaniei. Candva in timpuri stravechi fund de mare, acum ofera peisaje fantastice, stanci si munti ridicandu-se din nisipul rosiatic.
Faima i se datoreaza lui Lawrence al Arabiei, care a trait (si luptat) aici in timpul revoltei arabe din 1917 - 1918. A preamarit frumusetea acestui desert in cartea sa: "Seven pillars of wisdom". Titlul cartii a fost inspirat de o formatiune stancoasa din desert, care seamana cu sapte stalpi lipiti unul de altul.

Cinematografia si-a adus si ea ofranda acestui desert: Lawrence al Arabiei (Peter O'Toole, Omar Sharif), Red Planet (Val Kilmer) - filmate integral in Wadi Rum.

Am facut o excursie de o zi si o noapte. Ziua ne-am plimbat cu jeep-ul, peste noapte am dormit in cort, iar a doua zi ne-am intors in sat cu camilele. A fost e experienta de neuitat, prin prisma peisajelor si a beduinilor care ne-au fost ghizi.

Alimentarea Toyotei cu benzina, in satul Wadi Rum (satul se termina la intrarea in desert)

Cand am vazut masina, am fost convins ca vom impinge la ea. Dar, dupa o zi de mers pe nisip, pe si printre pietre, urcat dune, am ajuns s-o respect. Masina a fost cumparata de la armata, si ma pot lauda ca am fost primul turist care a condus-o ! (e drept, doar cativa km).

Aventura incepe !

Prima oprire. Observati un furtun pe sol: se capta apa din munte, ajungand jos calda !

Yousef, ghidul nostru, face un mic tratament pentru febra radiatorului

Mai departe am sa las imaginile sa vorbeasca de la sine

Urcarea unei dune de nisip este o treaba mult mai dificila decat s-ar putea crede: nisipul frige, iar picioarele ti se afunda pana la genunchi !

Yousef impreuna cu seful sau, Attayak

La asfintit peisajul este magnific

Ceea ce a mai ramas din casa lui Lawrence al Arabiei

Ceaiul beduin in desert, un deliciu

Jeep-uri pentru turisti

Ne-au invitat sa jucam "an old beduin game": s-a dovedit a fi "X si O"

Tatal lui Yousef

Kilometrajul Toyotei - nu se umblase la motor !

Jabal Umm Fruth Rock Bridge, considerat unul din cele mai mari arcuri naturale din lume

Cortul din desert unde am dormit

In cort

Attayak culege crengute uscate pentru foc

Seara in cort beduinii ne-au cantat si dansat

Cerul noaptea in desert este nemaivazut. Nu stiam ca sunt atatea stele pe cer !
Iar linistea din timpul noptii...ei bine, nu se poate compara cu nimic !

A doua zi dimineata ne-au venit "taxiurile"...

...care ne-au dus inapoi in Wadi Rum.

Iordania, o tara fascinanta (II)

2008-11-17T15:41:00.033+02:00

In aceasta a doua parte voi vorbi tot despre Petra, acest loc intrand in sufletul meu pentru totdeauna !

Petra by night

“Petra by night”: este un tur de noapte organizat. Se pun peste 5000 de lumanari pe intreg Siq-ul si in fata “Comoarei”.
Atmosfera este fantastica, cerul instelat, luna care se iteste printre peretii Siq-ului, zgomotul pasilor pe nisip, lumina difuza imprastiata de lumanarile ingenios infipte in nisip, puse in pungute de hartie...
Este superb !
Dureaza cca 2 ore si jumatate, ne-au servit ceai, ne-au cantat cantece traditionale beduine si ne-au povestit o scurta istorie a Petrei si ritualul cafelei.
Cafeaua se bea din trei inghitituri, servita in cesti foarte mici: “one for the soul, one for the guest and one for the big knife”.

Un mic intructaj inainte de incepere, langa Visitors Centre.

Culori in Petra

Aici nu am ce sa descriu, va las sa le priviti...nu pot spune decat ca sunt ireale !

Suleiman

Sper sa nu va plictisiti citind despre Suleiman. Voi scrie mult despre el, deoarece ne-a incantat sufletul.

Cine este Suleiman ? Ei bine, dupa cum s-a autoprezentat, "Suleiman le magnifique !"
Din punct de vedere uman, a fost sarea si piperul vacantei noastre.
Este un beduin, in varsta de 25 de ani, care isi face veacul in Petra, "agatand" turisti carora le ofera magarusi sau camile pentru a urca la Al-Deir (the Monastery).
Ne-a abordat imediat dupa ce am iesit din Siq, cu deja mult-auzitul: "were you're from ?" si "donkeys, do you want donkeys ?" completat cu "welcome,welcome !"
Asa s-a nascut o scurta, dar extraordinara prietenie, de doua zile...
Vorbeste engleza la perfectie; se descurca mai mult decat onorabil in franceza, italiana, spaniola. Stiu ca n-o sa credeti, dar Suleiman este analfabet, nu a fost o zi la scoala, nu stia sa scrie ! A crescut printre ruinele din Petra, inconjurat de turisti, si a "furat" de la fiecare ce a putut ! Dupa cum spunea: "I like people very much. I love to talk with people, no matter were they come from !".

In prima zi am luat magarusi de la el. Ne-am plimbat ce ne-am plimbat, am ajuns la Manastire, dupa care a venit prima invitatie la ceai, sub o stanca ! Ceaiul a fost servit in cesti de "cristal", ad-hoc incropite din sticle de plastic taiate !
Silueta cocotata sus pe stanca este el:

Servirea ceaiului:

Mai erau cu noi: un var al lui, un alt var insurat cu o australianca cu care avea o zgatie de baietel care nu statea locului o clipa, si inca un unchi care ne-a cantat la "rababa" - un fel de chitara.
Cateva instantanee dupa plimbarea cu magarusii:

Dupa ce am baut ceaiul, am plecat impreuna spre iesirea din Petra. Pe drum ne-am oprit la un "magazin" de suveniruri, unde vanzatoare era...bunica lui Suleiman ! A urmat bineinteles un alt ceai...

Alte cateva instantanee cu Suleiman:

Ultimul popas inainte de "High place of sacrifice"

Ne-am despartit cu greu de el, promitandu-ne reciproc ca a doua zi ne vom intalni din nou. "Don't worry, I will find you !" ne-a spus...si asa a fost ! A doua zi nici nu am apucat bine sa trecem de "The Treasury" cand am fost strigati "Hello, how are you today ?"

Ne-am petrecut aproape toata ziua impreuna...am mers spre „High place of sacrifice”, am baut ceai, am impartit frateste ultimele tigari...

Spre asfintit a venit invitatia de a merge la un picnic cu el in Little Petra...Little Petra este un sit istoric in acelasi stil cu Petra, situat la cca 20 km departare. Nu am apucat sa-l vizitam...
Ne-a spus: „meet me around 8 in my village, I will wait you in the street and we’ll go to barbecue, I’ll bring everything we need”. Am zis OK, in fond o viata are omul...

Satul lui se numeste Beda, se afla la cca 10 km de Wadi Musa (Petra) si nu este strabatut prea des (ca sa nu zic deloc) de turisti (o sa vedeti de ce spun asta). Beda inseamna: „satul beduinilor”.
Bun, a venit seara, ne-am urcat in masina si, cu toate ca indicatiile lui Suleiman s-au dovedit corecte, bineinteles ca tot a trebuit sa intrebam la ultimul post de politie din Wadi Musa cum ajungem in Beda. Ne-au spus, cu precizarea usor mirata ca: „there are no hotels in Beda !”. Stiti care a fost raspunsul lui Suleiman cand i-am povestit ? „Fuck the police !” Rasul care a urmat a incalzit atmosfera mai abitir decat focul facut pentru barbecue...

Am ajuns in sat, ne astepta in strada...s-a urcat in masina si am mers la un magazin sa cumparam cele necesare picnicului, pe principiul jumatate-jumatate.

Inchipuiti-va un magazin satesc ca la noi. Inauntru era doar vanzatorul. Fetele au ramas in masina, eu cu el am intrat in magazin. Ceea ce a urmat nu contine nici cea mai mica exagerare: in cateva minute magazinul s-a umplut de copii si adulti, iar masina a fost practic inconjurata de copii ! Nu stiu de unde si cum au aparut ! Se uitau la noi cu atata curiozitate, cu ochii mari, radeau, vorbeau, mai ramanea doar sa ne pipaie ! Suleiman radea in hohote, explicandu-le tuturor ce e cu noi pe acolo, simtindu-se extrem de mandru ca este in centrul atentiei ! Am cumparat ce aveam nevoie si cand am urcat in masina sa plecam am fost insotiti de un cor intreg de „bye ! bye ! bye !”, plus o gasca de copii alergand pe langa si in spatele masinii ! Si absolut nimeni nu ne-a cerut nimic, daca va ganditi ca interesul lor ar fi fost unul "comercial"...

Apoi am fost acasa la Suleiman, de unde a luat saltele si paturi, plus ceva vreascuri pentru foc. L-a luat si pe un var al lui, care din pacate nu stia engleza. A urmat un drum de 10 km pe sosea si inca vreo 3 km off-road, pana la un platou inconjurat de stanci de jur-imprejur. Nu as putea acum sa nimeresc locul...

A facut focul, a curatat legumele, pe care le-a pus impreuna cu puiul in staniol, asezat pe jar...dupa o ora am mancat cea mai buna tocana din viata mea !
Am stat la povesti, am vorbit vrute si nevrute...pana la 1 noaptea !

La un moment dat i-am spus: „ti-ai pierdut ziua cu noi, ai fi putut sa castigi niste bani plimband turisti cu magarusii”, raspunsul lui fiind: „relax man, I am a free man ! if I want I work, if I don’t want I don’t ! I enjoy spending my time with you people !”
Stai si te intrebi cum o fi mai bine: „sclavia” noastra de zi cu zi sau libertatea unuia ca Suleiman ?

Cateva „cugetari” favorite ale lui Suleiman:
- referindu-se la regina Rania a Iordaniei a spus: „she is fucking amazing !”
- „no worry, no hurry, no chicken to carry” – gasiti voi intelesul !
- fiind mare fan Bob Marley, a decretat: „no woman, no cry, no condom, you die !”

Ne-am despartit, lasandu-l acasa si noi intorcandu-ne la hotel in Wadi Musa.

A mai urmat o invitatie la ceai la el acasa. I-am spus ca dupa ce plecam din Wadi Rum vrem sa iesim pe Desert Highway spre Madaba. Ne-a zis sa ne intoarcem in Petra, sa mergem la el acasa la un ceai si ne spune el o scurtatura spre Desert Highway. Si asa am facut, ne-am vazut pentru ultima oara la el acasa, band un ceai delicios si luandu-ne cu mare greutate la revedere...
Good-bye Suleiman, poate ne vom mai intalni vreodata !

Sper sa va intalniti cu el daca veti merge la Petra. O sa-l recunoasteti usor, este cel mai vesel si exuberant beduin din Petra !

Remarcati in poze tinuta: s-a imbracat special in port traditional !

Iordania, o tara fascinanta (I)

2008-11-17T08:11:00.018+02:00

"Were are you from ? Welcome to Jordan !"
Cred ca am auzit asta de 1000 ori in 8 zile in Iordania. Cuvantul "ospitalitate" a capatat pentru mine o cu totul alta conotatie...

De multa vreme visam sa vad Petra, orasul roz, ctitorie a nabateenilor, cucerit ulterior de romani. Vechimea orasului este estimata la cca 2500 de ani. A fost supranumit „orasul pierdut” intre perioada romana si anul 1812, cand un elvetian deghizat in arab (Johann Ludwig Burckhardt) a reusit sa patrunda in oras, oferindu-l apoi lumii intregi.

Asa ca am inceput sa adunam banutii, am petrecut ore pe net in cautare de informatii, am planificat ce era de planificat... Am cooptat si o foarte buna prietena de-a noastra, le-am spus rudelor sa nu se certe pe imparteala in caz de repetare a recentului incident din Egipt la granita cu Sudanul... Am raspuns zambind ironiilor de genul: "lasa ca te ajutam noi cu bani daca te salta aia pe acolo", "fa-mi si mie procura pe masina s-o am daca nu te mai intorci", "dar pisica cui va ramane ?" (avem o birmaneza draguta), "exista atatea locuri frumoase, tocmai la uratii aia v-ati gasit sa plecati ?" etc.

Ne-am facut bagajele si intr-o dimineata de inceput de octombrie am plecat...

Am plecat din Romania cu inima deschisa, incercand sa uit de mass-media care prezinta doar aspectele negative ale Orientului Mijlociu. In fapt, senzatia de siguranta este deplina, iar oamenii sunt extraordinari. Este de necrezut cum ti se schimba perceptia dupa ce ajungi acolo, iti dai seama ca totusi lumea araba este discreditata cu buna-stiinta, nefiind nici o legatura intre ceea ce vedem noi la TV sau citim in ziare si realitatea locala.

Harta turistica a Iordaniei:

Petra

Atractia de top a Iordaniei, una din noile minuni ale lumii, ce se incadreaza fara discutie in categoria: "you must see before you die".

Orasul Wadi Musa, punctul de intrare in site-ul istoric Petra. Practic, unde se termina orasul incepe intrarea in Petra.

Petra...Petra este fantastica...
Drumul incepe intr-un mod obisnuit, cam 1 km mergi pe un drum „de tara”. Pe o parte merg oamenii, iar alaturi este o „banda” separata pe unde merg cei care inchiriaza cai, magarusi sau sarete.

The Obelisk Tomb , primul monument care apare de-a lungul drumului

Exista un panou care roaga turistii sa inchirieze cai sau magari pentru a ajuta „cea mai saraca comunitate a lumii” – beduinii. Inca mai sunt cateva familii de beduini care traiesc in grotele sapate in stanca, desi guvernul le-a construit prin 1970-1980 un sat, incercand sa-i scoata din Petra.

Urmeaza „the siq” – un canion lung de 1,2 km, cu pereti de stanca ce ajung la 80 m inaltime, ingustandu-se in unele zone pana la 3 m latime ! Culorile stancilor sunt ireale, nuante de rosu, roz, amestecandu-se cu alb, albastru, galben.

Politia turistica in Siq

Usor, usor ne apropiem de imaginea care iti taie rasuflarea si te face sa te simti ca o furnica: printre peretii verticali ai Siq-ului incepe sa se intrezareasca „The treasury” (Al Khazneh) – Comoara ! De la penumbra din Siq, “The treasury” scaldata in soarele diminetii este o priveliste fabuloasa, iar spatiul se deschide de o vastitate care din nou te lasa fara cuvinte.
Stam pret de cateva minute fara sa facem o miscare, reusind sa realizam ca ceea ce vedem este totusi real...

The Treasury la asfintit: culorile sunt cu totul altele !

Inauntru la The Treasury:

Gardian la The Treasury:

Pe acolo am venit (The Siq):

Drumul continua, marginit pe ambele parti de temple, grote sapate in stanca, constructiile fiind un amalgam de stil nabateean si roman, de o maretie si frumusete coplesitoare. Din nou, culorile acelor stanci sculptate te fac sa crezi ca visezi, ca asa ceva nu poate exista in realitate, dar ele sunt acolo, te asteapta sa le explorezi, sa le pipai, sa le simti cu sufletul...

Strada fatadelor:

The Palace Tomb:

The Corinthian Tomb:

The Urn Tomb:

In interior la Urn Tomb:

Teatrul: desi multi istorici au presupus ca a fost construit de romani, cercetarile au aratat ca de fapt este ridicat de nabateeni

Marele templu:

Strada coloanelor:

Urmeaza o parte dificila, dar oboseala iti zboara cand stii ce o sa vezi sus... este vorba de cca 900 trepte care trebuiesc urcate, printre hauri, pentru a ajunge la “the Monastery” sau “Al Deir”: a doua “celebritate” a Petrei, fiind totodata si cel mai mare monument din Petra ! Din nou, dupa urcusul ingust se deschide un platou imens, inconjurat de munti golasi. Cand vezi “Al Deir”, iarasi te simti coplesit de maretia acelor locuri.

Al-Deir, Manastirea:

Un beduin a oferit un spectacol gratuit de circ, catarandu-se in varful Manastirii:

In partea opusa lui “Al Deir” exista un platou care se termina brusc, fiind un “view point” : canioane, munti, iar in spatele lor desertul. Privelistea este greu de descris in cuvinte.

Ne despartem cu greu de privelistile de aici, urmand sa coboram. Dar coborarea va fi rapid inlocuita de alte cateva sute de trepte care trebuiesc urcate pentru a junge la “high place of sacrifice”, un platou in varf de munte unde nabateenii sacrificau animale pentru a aduce ofranda zeilor. Greutatea urcusului este din plin compensata de privelistile pe care le ai acolo sus...
Coborarea de la Manastire...

Ne-a amuzat teribil acest pusti care nu s-a lasat pana nu a "derapat" cu biata capra intr-un sant...

Ei, si se cam termina cu relaxarea...incepe urcusul spre "High place of sacrifice" !

Am intrat un pic la umbra...

The Soldier Tomb

The Lion Fountain:

High place of sacrifice. Obeliscuri nabateene.

Coboram de la "High place of sacrifice"

Lumea incepe sa paraseasca Petra, este deja asfintitul...

O ultima privire asupra acestei minunatii cu care incepe totul...The Treasury !